Cred in tine!

”Am crezut în oameni. Am crezut în fiecare promisiune, în fiecare gest… am crezut şi mai rău mi-a părut rău. Nici nu mai ştiu în cine să cred şi în cine să nu cred”. Cât de des ai spus asta? Cât de cunoscute îţi sunt aceste propoziţii?

”Nu merită să crezi în oameni” îmi spunea cineva zilele trecute. “Nu merită pentru că încrederea asta pe care tu le-o acorzi, te va călca în picioare. Te va obosi bucăţică cu bucăţică”. Am zâmbit tristă când am auzit aceste cuvinte, pentru că ştiu ce a vrut să spună. Şi mai ştiu şi că are dreptate. Sunt atât de conştientă, de fiecare dată când aleg să cred într-o persoană, că voi sfârşi prin a-mi fi ruinată acea încredere acordată. Sunt oameni care mi-au promis că mă vor ajuta. Nu m-au ajutat. Prietene în care am avut încredere şi… au aruncat la coş tot ce-am investit în ele. Şi totuşi aleg să cred. Probabil te gândeşti că sunt naivă. Sau te gândeşti că-mi place să sufăr, să fiu dezamăgită de oameni. Uneori şi eu gândesc aşa, să fiu sinceră. Dar haide să-ţi spun de ce aleg să cred:
Aleg să cred în oameni pentru că uneori nici ei nu cred în propria-i persoană.
Ofer încredere pentru că şi mie îmi place să mi se ofere încredere.
Cred pentru că dacă nu aş crede, lumea ar fi prea tristă. Nu vreau să trăiesc o viaţă pândind în jur speriată.
Încă mai ofer încredere pentru că îmi imaginez că e ca şi învăţatul să mergi cu bicicleta. Cazi. Cazi de câteva ori, te răneşti, poate curge sânge. Dar într-un final, ajungi să mergi. Aşa e şi cu încrederea. O oferi, te răneşti, suferi. Dar într-un final, o persoană îţi va răsplăti încrederea pe care ai oferit-o.
Cred pentru că la rândul lor, şi alţii au crezut în mine. Am binecuvântarea ca uneori, să apară în jurul meu persoane care cred în mine cu ardoare. Uneori cred în mine mai mult decât cred eu. Asta mă încurajează să înaintez.
Dumnezeu a crezut în mine deşi nu i-am dat nici un motiv să o facă.
Ofer încredere pentru că nu vreau să fiu persoana care descurajează, ci vreau să fiu cea care încurajează.

Da, niciodată nu vei şti dacă acorzi încredere persoanei potrivite. Nu prea ai de unde să ştii asta. Dar, la sfârşitul zilei, vreau să pun capul pe pernă liniştită, gândindu-mă că am ales să cred în cineva. Că am ales să cred în oameni. Am ales să cred în tine.